Tratamentul simptomelor artrozei infecțioase, Totul despre poliartrita reumatoida - cauze, simptome si tratament

LinkedIn Artrita reactivă — ce este, simptome, tratament Artrita reactivă este o boală reumatismală, manifestă predominant prin artropatie inflamatorie nesupurativă, dezvoltată la distanţă de o infecţie digestivă, genito — urinară sau stimulare antigenică. Boala apare mai frecvent la persoanele cu predispoziţie genetică, purtătoare de HLA B Termenul de artrită reactivă este utilizat pentru a defini inflamaţia articulară căldură, durere şi tumefacţie apărută după o infecţie virală, bacteriană sau oricare altă stimulare antigenică.

În pofida numelui său, boala nu se limitează numai la manifestări de tip artrită, ci are un caracter sistemic. Artrita reactivă cunoscută şi sub numele de sindrom Reiter este o boală care se exprimă prin inflamaţie cu durere articulară persistentă, de peste șase săptămâni, simptome cutaneo — mucoase, oculare, urinare şi genitale. Numele de sindrom Tratamentul simptomelor artrozei infecțioase, este un semn de omagiu adus medicului H.

Reiter, care a descris pentru prima dată boala unui ofiţer german din primul război mondial, care suferea de artrită, uretrită şi conjunctivită, precedate de un episod infecţios diareic. Reiter a descris triada clasică manifestă prin: artrită, uretrită şi conjunctivită.

Triada clasică din artrita reactivă Artrita reactivă aparţine prin manifestările clinice similare cu categoriilor de boli reumatismale juvenile de tipul spondilartropatiilor seronegative care includ: spondilita ankilozantă, artrita psoriazică, artropatiile asociate cu boli inflamatorii intestinale şi alte forme de artrite juvenile idiopatice.

Dar, evidenţierea cauzelor etiologice care declanşează boala în relaţie cu predispoziţia genetică şi evoluţia relativ favorabilă, o deosebeşte subtipurile de artrită juvenilă idiopatică cu care are caractere comune.

Artrita: cauze, simptome, tratament

Incidenţa artritei reactive este în conexiune directă cu epidemiile produse de infecţiile intestinale cu Salmonella, Shigella sau Yersinia şi variază considerabil de la o ţară la alta, după condiţiile socio — economice. În acelaşi timp, s-a dovedit că prevalenţa infecţiilor cu Chlamidia creşte incidenţa artritei reactive.

Artrita reactivă afectează toate grupele rasiale, dar este mai frecventă la rasa albă. Atunci când apare la rasa neagră, vom găsi o tratamentul simptomelor artrozei infecțioase negativă cu molecula HLA B Artrita reactivă afectează mai frecvent copilul mare şi în special adolescentul de sex masculin; dar poate fi întâlnită la toate vârstele începând cu perioada de sugar.

Atunci când boala apare după o infecţie venerică raportul între sexul masculin şi feminin este de zece la unul, iar după o infecție gastro-intestinală tratamentul simptomelor artrozei infecțioase de 1 la 1. Care sunt cauzele și cum apare artrita reactivă? În ceea ce priveşte etiologia artritei reactive, toate studiile sunt de acord că aceasta este de natură infecţioasă. Bacteria sau componenţii nucleici bacterieni ARN, ADN au fost identificaţi în lichidul sinovial sau prelevatul biotic.

Germenii bacterieni asociaţi cu artrita reactivă sunt în general, digestivi sau venerici şi cuprind: Shigella flexneri, Salmonella typhimurium, Salmonella enteritidis, Streptococcus viridans, Mycoplasma pneumonia, Cyclospora, Chlamydia trachomatis, Yersinia enterocolitica şi Yersinia pseudotuberculosis. Totuşi, cauza cea mai frecventă a artritei reactive la copil o constituie infecţia cu germeni din sfera digestivă.

Infecţiile cu punct de plecare respirator, produse mai frecvent de Streptococi şi Mycoplasma pneumonie, pot fi la originea artritelor reactive. Artrita reactivă poststreptococică este un termen utilizat pentru a descrie o artrită persistentă, care nu răspunde la antiinflamatoarele nesteroidiene, în cazul copilului cu o infecţie streptococică faringiană recentă. Agenţii virali menţionaţi cel mai frecvent în conexiune cu inflamaţia articulară sunt: virusul rubeolic, virusurile hepatitice, parvovirusul tip B19 etc.

• Numirea tratamentului articular trental
• Tratamentul artrozei articulare a gleznei
• Artrita virală: cauze, simptome, tratament - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
• Artrita septica, cunoscuta drept artrita bacteriana sau artrita infectioasa, reprezinta invazia directa a spatiului articular de variate microorganisme bacterii, virusuri, micobacterii si fungi.

Infecţia cu HIV poate produce un tablou clinic foarte variat la nivelul aparatului locomotor, de la simple artralgii până la simptome cu o gravitate deosebită. Cea mai frecventă manifestare musculo — sheletală la bolnavii infectaţi cu HIV este artrita reactivă cu evoluţie spre spondilartropatie ankilozantă.

Implicarea articulară de tip spondilartropatie şi a pielii manifestări psoriaziforme sunt aspectele clinice caracteristice pentru infecţia HIV avansată. În patogenia artritelor reactive a fost identificate unele perturbări ale imunităţii mediate celular, cât şi ale imunităţii umorale; totodată sunt implicaţi şi alţi factori, antigenul HLA B27 joacă un rol foarte interesant în dezvoltarea acestei boli.

Care este tabloul clinic la pacienții cu artrită reactivă? Manifestările la debut cuprind semne cu caracter general uşoare cum ar fi: stare de indispoziţie, oboseală, inapetenţă, febră, la care se adaugă cele musculo — scheletale mialgii, inflamaţie articulară asimetrică, dureri lombare cu iradiere în regiunea fesieră sau a coapselor.

Artrita reactivă – ce este, simptome, tratament

Anamneza şi examenul fizic complet relevă heterogenitatea manifestărilor clinice pe care le putem grupa în următoarele categorii de simptome: Simptomele musculo — scheletale reprezentate de: mialgii, artralgii, artrită şi entezită.

Artrita debutează după o agresiune antigenică, în mod tipic de o manieră asimetrică, prin durere, inflamaţie şi impotenţă funcţională la nivelul articulaţiilor mari, cel mai adesea genunchi sau gleznă forma oligo — articulară.

În unele cazuri, poate să existe o inflamaţie extinsă şi durerea cu disabilitate funcţională să afecteze un număr mai mare de articulaţii forma poliarticulară.

La debutul bolii sau în mod special în stadiile mai tardive, bolnavii acuză adeseori dureri la nivelul coloanei vertebrale şi a articulaţiei şoldului sacroileită.

Entezita, tendinita şi tendovaginita sunt manifestări inflamatorii musculo — scheletale prezente în majoritatea cazurilor cu artrită reactivă. Artropatia asociată cu inflamaţia locală a zonei de inserţia unguente articulare pentru alăptare tendonului pe os entezopatie este o caracteristică specifică bolii; ariile cele mei frecvent afectate sunt la nivelul oaselor calcaneene, talare şi subtalare.

Simptomele oculare includ conjunctivita este cea mai comună manifestare, exprimată prin secreţii mucopurulente, chemosis şi irita.

Inflamaţia diferitelor structuri oculare, unilaterală sau bilaterală, constituie o altă rularea genunchilor tratament clasică a tabloului clinic al bolii. Bolnavii prezintă adeseori: eritem conjunctival, senzaţie de arsură, prurit, fotofobie, durere şi mai rar diminuarea acuităţii vizuale. La copilul mic aceste simptome pot trece mult timp neobservate.

Simptomele genito — urinare sunt: disurie, polakiurie, secreţii uretrale, leziuni ulcerative sau hiperkeratozice. Artrita reactivă se însoţeşte uneori de cistită, prostatită şi balanită circinată care se aseamănă întrucâtva cu keratodermia. Simptomele cutanate: balanită circinată, keratodermie blenoragică, ulceraţii mucoase.

Aspectul cel mai interesant al leziunilor cutanate este asemănarea deosebită cu psoriazisul, atât din punct de vedere clinic, cât şi histologic. Infecţiile digestive şi genito — urinare sunt recurente, aseptice.

Copiii cu artrită reactivă tratamentul simptomelor artrozei infecțioase adeseori dureri abdominale, uneori recurente cu episoade diareice, fără ca un agent patogen să fie izolat în coprocitogramă sau coproculturi. Alte manifestări ale bolii cuprind: limfadenopatia, splenomegalia, epistaxis, durerile toracice produse de revărsate pleurale, cardita şi nefropatia. Ce investigații se fac la pacienții cu artrită reactivă?

Examenele de laborator în artrita reactivă vor fi orientate în funcţie de datele de anamneză care ne ghidează gândirea clinică spre etiologia probabilă declanşatoare a bolii. Astfel că pe lângă examenele uzuale cum ar fi: hemoleucogramă, sumar de urină, reactanţi de fază acută, vom solicita investigaţii speciale pentru dovada infecţiei bacteriene coprocitogramă, coproculturi, uroculturi, exudat faringian sau virale.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Pentru infecţia cu Chlamidia este preferabil ca în fiecare caz de artrită reactivă să se determine direct anticorpii prin imunofluorescenţă sau ADN-ul bacterian prin tehnica PCR Polymerase Chain Reaction. Când suspicionăm această etiologie cultura nu prezintă prea mare încredere, dar serologia este folositoare în multe cazuri. Factorul reumatoid, celulele lupice şi anticorpii antinucleari sunt negativi. Cercetarea moleculei HLA B27 ne poate fi utilă atunci când semnele extraarticulare nu sunt prezente.

RAA este o boală cauzată de infecția faringiană declanșată de o bacterie numită streptococ. Există mai multe grupuri de streptococi, dar numai cei din grupa A provoacă RAA. Deși infecția streptococică este o cauză foarte frecventă de faringită infecție în gât la copiii de vârsta școlară, nu toți copiii cu faringită vor dezvolta RAA.

Prezenţa antigenului se corelează cu afectarea axială, cardită şi uveită. Artrocenteza prin artroscopie permite studiul cavităţii articulare, a paternnurilor vasculare, lichidului articular şi se impune în special atunci când avem o monoartrită, pentru a exclude artrita septică. În lichidul sinovial, se întâlnesc macrofagi unguent articulatia genunchiului cu debriduri nucleare şi leucocite intacte.

Biopsia de sinovială ne arată o imagine histopatologică de aspectul unei inflamaţii nespecifice; în schimb imunohistochimia, tehnica PCR şi hibridarea moleculară sunt utile în depistarea antigenilor infecţioşi. În timpul unui puseu acut din artrita reactivă, vom avea leucocitoză cu polinucleoză, proteina C reactivă crescută, tratamentul simptomelor artrozei infecțioase C3 şi C4 ale complementului crescute, VSH şi alţi reactanţi de fază acută patologici; iar în cazul evoluţiei cronice toţi aceşti parametrii sunt uşor modificaţi sau unii chiar normali.

Examenul radiologic nu remarcă nici o modificare în stadiul timpuriu al bolii, dar imageria prin rezonanţă magnetică nucleară, ecografia articulară sau tomografia computerizată pot să depisteze precoce osteopenia şi eroziunile cartilajului. Cum punem diagnosticul de certitudine în artrita reactivă? Diagnosticul clinic de artrită reactivă este susţinut de cele 4 afectări majore: artrită, entezită, conjunctivită şi leziuni cutaneo — mucoase. Pentru diagnosticul de artrită reactivă, nu există nici un test sau marker paraclinic specific.

Diagnosticul pozitiv este confirmat metode de tratare a articulației genunchiului anamneză, istoricul bolii, examenul fizic complet şi investigaţiile paraclinice. În cadrul diagnosticului diferenţial trebuie să excludem afecţiunile de tipul spondilartropatiei Reiter — like şi alte entităţi cu simptomatologie similară: entezita în raport cu artrita, bolile inflamatorii cronice intestinale boala Crohn, rectocolita ulcero — hemoragicăformele de artrită juvenilă idiopatică, boala Lyme, reumatismul articular acut, artrita septică, tenosinovitele şi tendonitele, conjunctivita, irita, uveita, gonoreea, sifilisul, sarcoidoza, alte artrite reactive şi spondilartropatii juvenile.

Care este tratamentul la pacienții cu artrită reactivă?

Dacă simptomele nu cauzează un disconfort prea mare, cel mai bine este ca medicaţia să fie evitată, deoarece boala nu are un tratament specific. Tratamentul medicamentos al artritei reactive poate fi împărţit în două categorii: în primul rând, antibioticele — pentru a trata infecţia iniţială declanşatoare, dacă aceasta persistă; în al doilea rând, terapia simptomatică şi patogenică.

În infecţia tractului gastrointestinal, căilor aeriene superioare sau tractului genital, sunt necesare antibiotice pe cale orală timp de 7 — 10 zile, sau mai mult.

Artrita infecțioasă bacteriana - de la factori favorizanti la semne clinice si diagnostic

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene formează baza terapiei, pentru că reduc inflamaţia şi permit astfel, o mai bună recuperare locomotorie. Meloxicam Movalis este un inhibitor selectiv de COX2, care se va administra la pacienţii cu simptome gastro — intestinale sau renale, în doză de 0.

Familia şi copilul mare trebuie consiliaţi pentru complianţa la terapia cu AINS antiinflamatorii nesterodiene care poate controla durerea. În formele poliarticulare severe de artrită, pot să beneficieze de steroizi administraţi intravenos în bolusuri de Metilprednisolon, sau de administrări scurte pe cale orală cu Prednison, în doze mici.

Tratamentul cu steroizi administraţi local intrarticular are acceptul tuturor reumatologilor, pentru că este sigur şi foarte eficient pe termen scurt.

Sulfasalazina Azulfidin este folosită în managementul rectocolitei ulcero — hemoragice administrată în clisme reduce inflamaţia de la nivelul colonului şi scade răspunsul inflamator sistemic prin inhibarea prostaglandin sintetazei. Terapia fizică şi ocupaţională trebuie iniţiate precoce, începând cu bolnavii imobilizaţi temporar la pat şi ulterior, continuată în săli speciale.

Tratamentul leziunilor oculare se va tratamentul simptomelor artrozei infecțioase prin administrarea de corticosteroizi sub formă de picături, injecţii subconjunctivale, sau pe cale sistemică în cazurile severe, la care se asociază şi midriatice.

Administrarea empirică de tratamentul simptomelor artrozei infecțioase de tipul Eritromicinei oculare poate să prevină sau să stăpânească o infecţie conjunctivală sau corneană.

Artrita virală: cauze, simptome, tratament

Leziunile de la nivelul pielii cum ar fi: keratoderma blenoragica, balanita circinată se tratează cu corticosteroizi Hidrocortizon valerat — Cortaid, Dermacort, Wetcortiar manifestările dermatologice uşoare se vor folosi agenţi keratinolitici, cum ar fi: acidul tratamentul simptomelor artrozei infecțioase mentolat, sau; în cazurile severe, bolnavul va primi retinoizi sau Metotrexat.

Formele foarte severe ale artritei reactive pot impune gesturi chirurgicale precum: sinovectomia prin artroscopie; iar, după terminarea creşterii, artroplastia proteză totală de şold în caz de distrucţie articulară importantă. Care este evoluţia pacienților cu artrită reactivă?

Evoluţia şi prognosticul artritei reactive sunt, în general, bune. Durata de evoluţie a bolii variază de la câteva zile, la câteva săptămâni.

Reumatologia si bolile reumatice

Chiar pacienţii cu forme severe de boală, obligaţi să rămână la pat, pot să spere în recuperarea totală. Trebuie să menţionăm că recurenţele sunt frecvente şi ele pot fi triggerate de noi episoade infecţioase, sau de factori de stres nespecifici.

Perioada asimptomatică dintre recurenţe poate să dureze câţiva ani, dar niciodată nu vom şti când artrita reactivă va reveni. Care pot fi măsurile de prevenire pentru tratamentul simptomelor artrozei infecțioase cu artrită reactivă? În cazurile cu simptome oculare, este recomandabil ca pacientul să fie monitorizat prin cabinetul oftalmologic, pentru a preveni invaliditatea oculară.

Bolnavul cu artrită reactivă poststreptococică va primi profilaxia secundară cu antibiotice, cu derivate de betalactamine sau macrolide, pentru a preveni recăderile şi leziunile cardiace. Bolnavul şi familia trebuie să evite toxiinfecţiile alimentare, iar adolescentul să-şi ia precauţii pentru a evita expunerile la infecţiile transmise pe cale sexuală.

Fostul bolnav care călătoreşte în locuri unde există un risc înalt pentru îmbolnăvire prin diaree, trebuie să ia măsuri speciale în ceea ce priveşte prevenirea prin vaccinare, apa băută şi mâncarea netratată termic. S-ar putea sa iti mai placa.