Articulatie sacroiliaca, Mijloacele de unire

Autor: Gheorghişor Cristina Artrologia sau syndesmologia este ştiinţa care se ocupa cu studiul articulaţiilor. O articulaţie este formată din totalitatea elementelor ce unesc oasele între ele, acestea fiind articulatie sacroiliaca de formaţiuni conjunctive.

1. Aceasta este o articulație sinovială, plană, semimobilă ce pune în contact două suprafețe articulare situate între osul sacru și ilion.
2. Sacroileita – date de baza - Durere articulație iliacă
3. Dureri de umăr sportive
4. Dureri dureroase severe în articulația umărului stâng
5. Articulaţia sacro-iliacă | Anatomie si fiziologie
6. Sindromul sacroiliac. Cauze, simptome, tratament personalizat
7. Durerea de tibie
8. Desi nu este singura cauza, trebuie acordata o atentie deosebita acestei articulatii atunci cand se doreste evaluarea si tratarea durerii.

În funcţie de mişcările pe care le permit articulaţiile se clasifică în: articulaţii fibroase, cartilaginoase şi sinoviale. Articulația sacro-iliacă se încadrează în categoria articulațiilor sinoviale. Articulațiile sinoviale sunt articulații complexe, la nivelul cărora se realizează mişcări multiple şi variate. O articulaţie sinovială are în componenţă mai multe elemente, acestea sunt reprezentate de: suprafeţele articulare, cartilajul articulatie sacroiliaca, formaţiuni ce asigură concordanţa articulară de exemplu: fibrocartilaje de mărire, discuri şi meniscuri şi mijloace de unire de exemplu: capsula articulară şi ligamentele articulare.

Suprafeţele articulare Articulaţia sacro-iliacă pune în contact două suprafeţe articulatie sacroiliaca situate pe osul ilion porţiune superioară şi mai lată a osului coxal şi pe osul sacru reprezintă a patra regiune a coloanei vertebrale, alcătuită din cinci vertebre sudate între ele. Mai exact, suprafaţa articulară se găseşte la nivelul feţelor auriculare ale oaselor, ele reprezentând doar o porţiune a acestora.

Suprafeţele articulare sunt: concavă de parte ilionului şi uşor convexă de partea sacrului, acest lucru ajută la o mai bună solidarizare a oaselor bazinului şi asigură stabilitatea acestuia.

Suprafeţele articulare sunt acoperite de cartilajul articular cartilaj de tip hialin. Întinderea acestui cartilaj este proporţională cu întinderea mişcărilor articulare.

Face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartropatii — artrite inflamatorii ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent simptom este durerea lombo-sacrala, motiv pentru care ridica dificultati de diagnostic, putand fi usor confundata cu alte boli care cauzeaza dureri sacro-lombare. Miscarile in aceasta articulatie sunt minime, functia acestei articulatiii este de a absorbi socurile de la nivelul coloanei vertebrale printr-o miscare de tip planorism. Inflamatia articulatiei sacroiliace este de obicei cauzata de artrita degenerativa, leziuni traumatice cum ar fi cele prin accident de autovehicul sau lovituri in regiunea pelvina sau fese.

Grosimea este variabilă în raport cu presiunea ce se exercită asupra suprafeţelor articulare. Cartilajul hialin articular are două proprietăţi importante: compresibilitatea, datorită căreia joacă un rol extrem de important în amortizare, şi elasticitatea.

Cum a fost experienta pe site? Disfuncţia articulaţiei sacroiliace Sacroileita Introducere Disfuncția în articulația sacroiliacă este una din cele mai frecvente cauze a durerii în regiunea lombară. Disfuncția articulației sacroiliace SI reprezintă o stare clinică, care provoacă durere în articulația SI și în regiunea lombară.

Deshidratarea cartilajului articular duce la reducerea acestei elasticităţi şi constituie una din principalele cauze ale artrozei şenile. În mod normal cartilajul articular nu prezintă vase de sânge şi nici terminaţii nervoase.

Sacroileita – date de baza – Dr. Alin Popescu

În timpul imobilizărilor pe perioade îndelungate cartilajele hialine ale articulaţiilor sunt invadate de vase de sânge. Acestea aduc sânge cu elemente ce vor forma ţesut osos în locul ţesutului cartilaginos care se resoarbe, ajungându-se în acest mod la anchiloza articulară.

Mijloacele de unire Sunt reprezentate de capsula articulară şi de ligamentele articulare, acestea având rolul de a întări capsula articulara. Capsula articulară reprezintă un manşon ce se inseră la periferia suprafeţelor articulare, inserţia este în relaţie cu amplitudinea mişcării.

Articulaţia sacro-iliacă

În general are o grosime variabilă în relaţie cu mobilitatea articulaţiei. Rolul ei este de a proteja articulaţia şi de a împiedica răspândirea revărsatelor articulare în regiunile limitrofe. Din punct de vedere al structurii capsula articulară este formată din fibre conjunctive şi elastice. Capsula articulară are în componenţa sa două membrane: una fibroasă, spre exterior şi una sinovială, spre interior.

Durere articulație iliacă, Disfuncţia articulaţiei sacroiliace (Sacroileita)

Membrana sinovială a articulaţiei sacro-iliace, precum şi a celorlalte articulaţii sinoviale este stratul profund al capsulei. Aceasta este o foiţă subţire, netedă care aderă de membrana fibroasă.

Membrana sinovială a articulaţiei secretă articulatie sacroiliaca lichid gălbui, vâscos, lichidul sinovial, important în biomecanica articulară.

Ligamentele articulare sunt benzi fibroase care se inseră pe oasele ce se articulează între ele, în acest fel articulatie sacroiliaca la menţinerea contactului dintre suprafeţelor articulare. Aceste ligamente solidarizează oasele deasupra capsulei articulare. Articulaţia are raporturi importante cu vasele de sânge iliace interne şi externe. Mişcările articulaţiei sacro-iliace Mişcările articulaţiei sacro-iliace sunt foarte reduse şi sunt reprezentate de mişcarea de nutaţie şi de contranutaţie.

În timpul mişcării de nutaţie, baza osului sacru osul sacru este un os de formă triunghiulară, cu baza orientată superior basculează anterior şi în jos, în timp ce vârful se deplasează în sens opus, adică posterior şi în sus. Un exemplu de mişcare de nutaţie este susţinerea unei greutăţi pe umeri, greutatea se va transmite articulaţiei articulatie sacroiliaca intermediul coloanei vertebrale, astfel articulaţia sacro-iliacă va realiza mişcarea de nutaţie. În mişcarea de contranutaţie, baza sacrului basculează posterior şi în sus, iar vârful anterior şi în jos.

Mişcarea de contranutaţie este întâlnită în cazul repausului unei persoane pe regiunea lombară sprijinită pe o bancă transversală. Cele două mişcări sunt foarte importante în momentul naşterii, ele mărind sau micşorând diametrele pelvisului.

Astfel în prima fază a procesului are loc mişcarea de contranutaţie, iar în a doua fază, adică în momentul expulziei fătului, are loc mişcarea de nutaţie. Afecţiuni ale articulaţiei sacro-iliace Una din cele mai întâlnite afecţiuni ale articulaţiei sacro-iliace este disfuncţia articulaţiei.

HERNIE DE DISC SAU SINDROMUL SACROILIAC? | Virgil Pruteanu

Această disfuncţie poate apărea în urma gravidităţii sau în cazul în care persoana în cauză prezintă un picior mai scurt.

Mai pot apărea afecţiuni ale membranei sinoviale, de exemplu: artrita reumatoidă, gută etc.

Articulaţia sacro-iliacă poate fi afectată şi de bacterii ce circulă prin sânge, acestea cauzează artrita septică.